Renasterea a avut originea în Italia si s-a raspândit apoi în întreaga Europa apuseana. În acest timp s-au produs profunde transformari sociale, politice, economice, culturale si religioase, care au marcat trecerea catre societatea moderna. Societatea feudala a Evului Mediu cu structura ierarhica rigida, dominata de economia agrara si sub puternica influenta a Bisericii Catolice a început sa se destrame. La producerea acestor fenomene, un rol determinant l-au avut oamenii de cultura si artistii, înclinati catre clasicismul greco-roman, aspirând la eliberarea spirituala de sub dogmele religioase.

Notiunea de "Renastere" (în franceza: Renaissance) a început sa fie folosita începând din secolul al XIX-lea, aparuta mai întâi la istoricul francez Jules Michelet, de la care a fost preluata de istoricul elvetian Jacob Burckhardt în lucrarea sa fundamentala "Die Kultur der Renaissance in Italien" ("Cultura Renasterii în Italia", 1860). El a definit Renasterea (în italiana: Rinascimento), epoca cuprinsa între pictorii Giotto si Michelangelo. În acest timp omul recapata constiinta de sine ca individ, dupa o lunga perioada de anihilare a personalitatii.