Conditii istorico-culturale
În urma cercetarilor istorice din ultimii ani, Evul Mediu nu mai
este considerat drept o epoca întunecata, lipsita de creativitate
culturala. Datorita asa ziselor "scriptoria" din manastirile
medievale, se pastrasera exemplare în limba latina din scrierile
autorilor greci sau romani, ca Aristotel si Thucydide, Virgiliu, Seneca,
Cicero si Ovidiu. Sistemul de drept din societatea moderna îsi
are originea în dreptul civil si canonic din secolele al XII-lea
si al XIII-lea. Gânditorii Renasterii s-au ocupat mai departe
cu studiul gramaticii si retoricii medievale. În domeniul teologiei
au continuat traditiile filozofiei scolastice, înterpretarea filosofiei
platoniciene si aristoteliene si-a pastrat mai departe un rol decisiv.
Scolile din Salerno (Italia) si Montpellier (Franta) reprezentau centre
vestite pentru studiul medicinei.
Precursori ai Renasterii
Curente înnoitoare în viata culturala au existat si înainte
de epoca propriu zisa a Renasterii, care însa cuprindeau doar
un strat subtire al societatii înalte de curte.
Renasterea carolingiana
Renasterea carolingiana, dupa numele lui Carol cel Mare, a reprezentat
trezirea la viata a antichitatatii si în parte a culturii bizantine
în cultura si arta imperiului franc, în secolele al VIII-lea
si al IX-lea, în încercarea împaratului Carol cel
Mare de a continua si înnoi traditiile imperiului roman. Printre
cele mai însemnate realizari ale Renasterii carolingiene se
numara ilustratiile de carte din "Evangheliarul lui Carol cel
Mare", pastrat la Viena, sau Capella Palatina din Aachen, care
aminteste de "Bazilica San Vitale" (sec. al VI-lea) din
Ravenna precum si Capella Sankt Michael din Fulda, în stilul
bisericii "San Stefano Rotondo" (sec. al V-lea) din Roma.
Prezenta învatatului Alcuin (lat.: Alcuinus) la curtea imperiala
a stimulat transcrierea textelor vechi si introducerea limbii latine
ca limba literara, fapt determinant pentru evolutia ulterioara în
istoria culturala a lumii apusene.
Renasterea ottonica
Aceasta se refera la caracteristicile de stil în arta si arhitectura
din timpul împaratului Otto III (983-1002), sub influenta antichitatii
si a Bizantului, pentru obtinerea unei "Renovatio imperii Romanorum".
Aceste influente s-au exercitat mai ales în ilustratiile de
carti, artizanat si în arhitectura (Capella Sf. Bartolomeu din
Padeborn).
Descoperirile geografice
Tipografia lui Gutenberg, Gravura de Horst SchönfeldDescoperirile
geografice au schimbat radical reprezentarea asupra lumii. La 12 octombrie
1492, Cristofor Columb debarca pe insula Guanahani din arhipelagul
insulelor Bahamas si descopera astfel America. În acelasi an,
la 2 ianuarie, prin cucerirea Granadei de catre regii Castilliei din
Spania ("Reconquista"), dispare - dupa 800 de ani de dominatie
- ultimul bastion al prezentei arabe în Peninsula Iberica. În
1497, Vasco de Gama descopera drumul spre India, trecând în
Oceanul Indian pe la Capul Bunei Sperante din sudul Africei. Prin
expeditia întreprinsa de Magellan între 1519-1522, dispar
si ultimile îndoieli asupra formei sferice a pamântului.
Progrese în stiinta si tehnica
În cursul secolului al XVI-lea au fost traduse unele din cele
mai importante lucrari grecesti în domeniul matematicii si s-a
gasit solutia ecuatiilor de gadul trei. Cunostintele obtinute în
astronomie de catre Nicolai Copernic (1473-1543), Tycho Brahe (1546-1601)
si Johannes Kepler (1571-1630), prin descoperirea legilor miscarii
planetlor, depasesc viziunea geocentrica a lui Ptolemeu, conducând
la reprezentarea heliocentrica a sistemului solar. Catre sfârsitul
secolului al XVI-lea, Galileo Galilei (1564-1642) aplica modelele
matematice în studiul fenomenelor fizice. Un eveniment determinant
îl constituie punerea la punct a imprimeriei cu caractere mobile
- tipografiei - de catre Johannes Gutenberg (1440), ceea ce contribuie
la raspândirea larga a cunostintelor.
Schimbari politice si religioase
În aceasta perioada începe dezvoltarea unor state teritoriale,
începând cu statele orasenesti italiene si continuând
în Germania, Franta si Spania. Acest proces este favorizat de
o diplomatie moderna, care - în afara razboaielor - devine un
important instrument politic.
Clerul - în special cel înalt - îsi
schimba modul de viata, renuntând la preocuparile exclusive
de cult si aspirând la o participare activa în politica.
Papi, cardinali si episcopi nu se mai deosebesc în comportarea
lor de negustori sau conducatori politici. Crestinismul ramâne
totusi mai departe elementul preponderent al culturii. Predicatori
ca Bernhardin din Siena si teologi sau prelati ca Sant'Antonio din
Florenta sunt ascultati si onorati de credinciosi. În acelasi
timp, însa, învatatii umanisti se ocupa de problemele
teologice si adapteaza cunostintele filologice si istorice noi la
studiul si interpretarea scrierilor religioase. Viziunea umanistica
asupra teologiei si scripturilor sfinte a dus în cele din urma
la aparitia reformei protestante, initiata în Germania de catre
Martin Luther (1483-1546) si raspândita apoi în întreaga
lume catolica.