Trasaturile caracteristice ale Renasterii
Ruperea cu traditiile
Acest fenomen a fost decisiv în special în domeniul istoriografiei.
Opere ca "Historiarum Florentini populi libri XII" (1420)
de Leonardo Bruni, "Istorie fiorentine" (1520) de Niccoló
Machiavelli sunt exemple ale unui nou mod de a interpreta istoria
si problemele statale. Istoricii Renasterii renunta la periodizarea
istoriei dupa criterii religioase (Creatia, Nasterea lui Iisus si
Asteptarea Judecatii de Apoi); în timp ce învatatii Evului
Mediu priveau cu neîncredere lumea pagâna a grecilor si
romanilor, noua generatie a Renasterii era plina de admiratia antichitatii
si condamna perioada secolelor ce i-au urmat ca fiind ignoranta, barbara,
întunecata. Propriul lor timp îl considerau epoca a luminii.
Umanismul
Baza spirituala a Renasterii a constituit-o umanismul. Interesul enorm
pentru cultura antichitatii a dus la cautarea si descoperirea manuscriselor
clasice: Dialogurile lui Platon, operele istorice ale lui Herodot
si Thucydide, creatiile dramatice si poetice ale grecilor si romanilor.
Învatati din Bizant, care dupa caderea Constantinopolului sub
turci (1453) s-au refugiat în Italia si predau acum în
scoli din Florenta, Ferrara sau Milano, au adus cu ei cunostinta limbii
grecesti clasice. Desi adesea apareau simple imitatii ale clasicilor,
studiul literaturii, istoriei si filozofiei contribuia la instruirea
libera a oamenilor, dându-le o mai mare forta de discernamânt.
Multi gânditori ai Renasterii (Marsilio Ficino, Giovanni Pico
della Mirandola) se orienteaza în directia neoplatoniciana în
filozofie, în timp ce aristotelismul oficial începe sa
piarda din importanta. Reprezentanti importanti ai umanismului au
fost si Erasmus din Rotterdam si Thomas Morus. Cultivarea armonioasa
nu numai a spiritului, dar si a corpului, care în perioada medievala
era total discreditata, a devenit în timpul Renasterii un scop
educativ. Viziunea teocentrica a trecutului s-a transformat într-una
antropocentrica, omul a devenit centrul atentiei în studii si
creatii artistice.
Renasterea italiana
Primele manifestari ale Renasterii au avut loc în Italia. Dupa
Pacea de la Lodi (1454), a intervenit un echilibru între diversele
forte politice, ceea ce a dus la o perioada de relativa liniste si,
în consecinta, la dezvoltarea economica a oraselor din centrul
si nordul Italiei, favorizând înflorirea artei si literaturii,
încurajata si sustinuta financiar de bogatele si influentele
familii Medici din Florenta, Este din Ferrara, Sforza din Milano precum
si de ducii de Urbino, dogii venetieni si de papalitatea romana.
Lorenzo Ghiberti - Poarta de bronz a Baptisteriului din Florenta
Extinde
Lorenzo Ghiberti - Poarta de bronz a Baptisteriului din Florenta
Donatello - David - Muzeul Bargello, Florenta
Extinde
Donatello - David - Muzeul Bargello, Florenta
Literatura
Renasterea continua opera începuta deja în sec. al XIV-lea
prin "La Divina Commedia", monumentala creatie a lui Dante
Alighieri (1265-1321), sonetele si scrisorile lui Francesco Petrarca
(1304-1374), nuvelele lui Giovanni Boccaccio (1313-1375) reunite în
volumul "Il Decamerone". Se reiau vechile genuri literare
din antichitate - epopea, satira, epigrama, biografia - si se creeaza
genuri noi, ca sonetul si nuvela (Novella). Reprezentanti ai literaturii
italiene renascentiste sunt:
* Angelo Poliziano (1454-1494), "Stanze per la giostra",
"Favola d'Orfeo".
* Niccoló Machiavelli (1469-1527), "Il Principe",
"Istorie fiorentine", "Discorsi", comedia "La
Mandragola".
* Ludovico Ariosto (1474-1533), "Orlando Furioso".
* Baldasare Castiglione (1478-1520), "Il Cortegiano".
* Matteo Bandello (ca. 1480-1562), "Novelle".
* Pietro Aretino (1492-1556, "Lettere".
* Torquato Tasso (1544-1595), "Gerusalemme liberata", "Aminta".
Arte plastice
Dezvoltarea artei în Renasterea italiana are
loc la începutul secolului al XV-lea în Florenta. Filippo
Brunelleschi (1377-1446), cel mai însemnat constructor al Renasterii,
descopera perspectiva liniara - caracteristica artei din aceasta perioada
- si realizeaza cupola Domului din Florenta (1436).
Lorenzo Ghiberti (1378-1455) devine cunoscut prin
realizarea portilor de bronz ale Baptisteriului din fata Domului,
numite mai târziu de catre Michelangelo "Portile Paradisului".
Donatello (1386-1466), prin stilul sau plastic, a influentat si pictura.
Printre cele mai importante opere ale sale este statuia de bronz a
lui David, prima sculptura care, ca în timpurile antichitatii,
prezinta din nou corpul omenesc gol, fara vesminte. Alte sculpturi
ale lui Donatello sunt monumentul ecvestru Gattamelata din Padova
sau tribuna de marmora Cantoria pentru Domul din Florenta.
În pictura, Cimabue (1240-1302) si elevul sau
Giotto di Bondone (1266-1337) - frescele din capela "Scrovegni"
din Padova si din capela "Santa Croce" din Florenta -, pot
fi considerati ca precursori.
Masaccio - Izgonirea din Eden - Capella Brancacci, Florenta
Extinde
Masaccio - Izgonirea din Eden - Capella Brancacci, Florenta
Leonardo da Vinci - Cina cea de Taina - Santa Maria delle Grazie,
Milano
Extinde
Leonardo da Vinci - Cina cea de Taina - Santa Maria delle Grazie,
Milano
Pictura în Renasterea timpurie
Masaccio (1401-1428), cu motivele sale naturaliste
si aplicarea perspectivei în desen, este socotit deschizatorul
de drum în pictura din perioada timpurie a Renasterii. Ciclul
de fresce în "Capella Brancacci" din biserica "Santa
Maria delle Carmine" din Florenta impresioneaza prin individualitatea
si plasticitatea noului stil.
Si Paolo Uccello (1397-1475) - "Bataglia di San
Romano", "Il Condottiere Giovanni Acuto" - este fascinat
de potentialul perspectivei în pictura. Alti maestri din aceasta
perioada sunt calugarul dominican Fra Angelico (1400-1455), Iacopo
Bellini (1400-1470), Piero della Francesca (1416-1492), care a scris
si lucrari teoretice în matematica si asupra perspectivei.
Pictorii din generatia urmatoare au contribuit la
înnoirea redarii în perspectiva a peisajelor, compunerea
minutioasa a tablourilor, finetea redarii figurilor. Printre acestia
se numara Antonio Pollaiuolo (1432-1498), Andrea del Verrocchio (1435-1488),
Domenico Ghirlandaio (1449-1494) în Florenta, Andrea Mantegna
(1431) în Padova, Giovanni Bellini (1430-1516) si Giorgione
(ca.1477-1510) în Venetia. Acestia din urma au dat o orientare
decisiva scolii venetiene pin simtul nou al organizarii spatiale,
al luminii si culorii, în contrast cu stilul florentin, în
care predomina desenul. Un loc aparte îl ocupa Sandro Botticelli
(1445-1510), care a lucrat pentru familia Medici din Florenta si pentru
Vatican. Dintre cele mai cunoscute opere ale sale sunt de mentiont
"Nasterea lui Venus" (1482) si "Primavara" (1474).
Leonardo da Vinci, Doamna cu hermina, Muzeul Czartoryski, Cracovia
Extinde
Leonardo da Vinci, Doamna cu hermina, Muzeul Czartoryski, Cracovia
[modifica]
Pictura în perioada de apogeu a Renasterii
În anul 1500, Leonardo da Vinci (1452-1519)
se întoarce la Florenta, venind de la Milano, unde pictase fresca
"Cina cea de Taina" pentru biserica Santa Maria delle Grazie.
În acest timp, Michelangelo (1475-1564) lucreaza la statuia
de marmora a lui "David", care avea sa devina semnul distinctiv
al orasului Florenta.
Centrul de greutate al artei se muta la Roma, la curtea
papei Iuliu al II-lea, care încurajeaza realizarea unor proiecte
ambitioase înauntrul si în afara Vaticanului. Domul "Sfântul
Petru", este construit dupa planurile lui Donato Bramante (1444-1514,
în "Capela Sixtina" Michelangelo picteaza plafonul
si fundalul ("Judecata de Apoi"). Rafael Sanzio (1483-1520)
decoreaza camerele (Le Stanze di Rafaello) din palatul Vaticanului
- printre alte motive, celebra "Scoala din Atena", în
care sunt figurati diversi filozofi ai antichitatii.
Tiziano Vecello (1488-1576) este cel mai însemnat
reprezentant al Renasterrii în Venetia. El picteaza si pentru
Carol Quintul, care îl numeste pictor oficial al curtii regale
spaniole.
Un alt reprezentant de seama al picturii din aceasta
perioada a fost Correggio (1489-1534), care a trait cea mai mare parte
a vietii sale în Parma, unde a realizat principalele sale opere
(de ex. frescele din biserica San Giovanni Evangelista).
Michelangelo - Crearea lui Adam - Capela Sixtina, Vatican
Extinde
Michelangelo - Crearea lui Adam - Capela Sixtina, Vatican
Manierismul
Începând aprox.cu anul 1590, prevaleaza
arta manierista cu diverse tendinte stilistice, în care - în
contrast cu seninatatea clasica a perioadei precedente - repertoriul
formelor devine exagerat, corpurile omenesti apar serpuitoare si crispate
(Figura serpentinata), tablourile sunt încarcate cu multe elemente
decorative, anuntând ivirea stilului "baroc".
Bazilica Sfântul Petru din Roma
Extinde
Bazilica Sfântul Petru din Roma
Reprezentanti valorosi ai manierismului sunt:
* Pontormo (1494-1556), în Florenta.
* Rosso Fiorentino (1494-1540), picteaza palatul Fontainebleau din
apropierea Parisului.
* Andrea Palladio (1508-1580), pictor si arhitect din Vicenza, initieaza
stilul palladianist, care va influenta arhitectura engleza din sec.
al XVIII-lea.
* Benvenuto Cellini (1500-1571), miniaturist si sculptor din Florenta,
realizeaza celebra sculptura în bronz "Perseu cu capul
meduzei", care se gaseste în Loggia dei Lanzi (Piazza della
Signoria).
* Giorgio Vasari (1511-1576), pictor, arhitect si biograf. A scris
"Vite de' più eccellenti architetti, scultori e pittori"
(1550).
* Paolo Veronese (1528-1588), unul din maestrii scolii venetiene.
* Tintoretto (1518-1594), cel mai important reprezentant al manierismului
venetian, realizeaza 56 de picturi murale pentru palatul "Scuola
di San Rocco" (Venetia).
Arhitectura Renasterii
În arhitectura Renasterii se pot deosebi doua
tendinte:
* O prima tendinta este caracterizata prin folosirea
formelor de expresie ale antichitatii. Aceasta se realizeaza în
jurul anului 1500, în perioada de apogeu a Renasterii, prin
constructiile clare si armonice ale lui Donato Brabante, si se raspândeste
în tot restul Italiei. Se folosesc ca elemente de constructie
coloanele, pilastrii, capitelurile, frontonul triunghiular, arcadele,
preluate din tratatul de arhitectura al lui Vitruvius ("De architectura",
sec. I î.Hr.), la care se adauga cupolele (Domul din Florenta,
Bazilica Sfântul Petru din Roma). Fatadele sunt concepute tinându-se
seama de simetrie si ordine. Arhitectii sunt considerati artisti si
apartin paturei cultivate a societatii.
* A doua tendinta, proprie mai ales tarilor nordice,
îmbina elementele antice cu traditiile stilului medieval, în
care predomina liniile verticale combinate cu ogivele gotice. Se adauga
ornamente si arabescuri (în Spania). Maistrii de constructii
sunt meseriasi. Exemple: în Franta, aripa de vest a palatului
Luvru din Paris (1550-1558) realizata de Pierre Lescot, în Germania,
castelul din Heidelberg si primaria din Augsburg, construita de Elias
Holl.
Muzica Renasterii
Muzica din timpul Renasterii corespunde "vârstei
de aur" a polifoniei. Genurile cele mai frecvente sunt "messele",
"motettele", madrigalul si cântecele cu acompaniament
instrumental. Din punct de vedere teoretic, importante sunt scrierile
compozitorului flamand Johannes Tinctoris (1435-1511), în care
prezinta si sustine tendintele înnoitoare în muzica. Unul
din cei mai importanti compozitori ai acestei epoci este Giovanni
Pierluigi da Palestrina (15251594), care cu a sa "Missa de Beata
Virgine" (1570) marchaza trecerea spre baroc. Se stabilesc contacte
între muzicienii de diverse nationalitati, centrul de atractie
fiind si în acest domeniu Italia. Astfel compozitorul spaniol
Tomás Luis De Victoria (1548-1611) este cel mai important reprezentant
al scolli de muzica din Roma, în timp ce italianul Andrea Gabrieli
(1510-1586) conduce "Die Münchner Hofkapelle". Cu Giovanni
Gabrieli (1553-1612) si Claudio Monteverdi (1567-1643) se dezvolta
muzica monodica si se face trecerea catre genul muzicii de opera.